Stiri economice
„Sclavii” de pe câmpurile Portugaliei
Alberto Matos (60 de ani) este stresat. În biroul modest al organizaţiei „Solidariedade Imigrante” (Solim) se învălmăşesc africani şi indieni. „Trimiteţi omul aici! Să văd ce pot să fac pentru el…” Matos discută la telefon. Apoi izbucneşte: Fiscul nu vrea să-i acorde număr de înregistrare fiscală unui african din cauză că acesta nu are un loc de muncă. Însă un loc de muncă legal nu poate obţine decât dacă face dovada unui număr fiscal. Şi numai în baza unui loc de muncă legal poate beneficia de drept de şedere pe teritoriul Portugaliei. „Este un cerc vicios de pe urma căruia au de profitat numai traficanţii care îi aduc aici, ilegal.”, conform Deutsche Welle.
Uşor de zis, greu de făcut. În micul oraş Beja, din sudul Portugaliei, sosesc din ce în ce mai mulţi migranţi – mai nou în special din Africa. „Avem destui asiatici din India, Thailanda, Pakistan sau Nepal”, explică Matos. Acum vin mai ales africani. „Lucrează aproape exclusiv în agricultură”, adaugă Alberto Matos. În condiţii inumane şi, în cele mai multe cazuri, sub salariul minim pe economie de 580 de euro/ lună. Pentru extrem de puţini bani, aceşti lucrători sunt folosiţi pe plantaţiile de măslini, căpşuni sau în livezile de portocale. Către sfârşitul verii, mâna de lucru ieftină se mută la recoltat de pepeni sau struguri pentru vin. Din puţinii bani pentru care trudesc, firmele de intermediere a forţei de muncă, care se ocupă oficial de ei, le mai reţin din salariu şi o sumă pentru cazare, masă şi călătorie. În lunile cu activitate mai slabă nu mai rămân cu niciun ban în portofel.
Agricultura are nevoie de forţă de muncă
În regiunea preponderent agrară Alentejo, din sudul ţării, nimic nu mai merge fără prezenţa străinilor aflaţi la muncă ilegal. Pe de o parte, portughezii nu mai sunt dispuşi să presteze muncile grele şi prost plătite de pe plantaţii. Pe de alta, noile afaceri apar în regiune ca ciupercile după ploaie. În jurul barajului Algueva, mulţi spanioli potenţi finaciar şi-au deschis plantaţii de măslini. Mai toţi muncitorii lor sunt imigranţi ilegali. „În zona Beja vorbim despre cel puţin 10.000 de oameni” afirmă Alberto Matos. În toată regiunea sunt mult mai mulţi; majoritatea africani.
Unul dintre aceştia este Sherif Djo (35 de ani). Originar din Senegal acesta a intrat în UE cu o viză turistică pentru Franţa. Timp de doi ani a muncit ilegal în Spania. În prezent trăieşte, într-un sat din zona Beja, împreună cu fratele său şi opt prieteni. Împart un vechi container de locuit. Soţia şi cei doi copii ai cuplului Djo au rămas în Senegal.
Din cei 500 de euro pe care îi câştigă dacă munceşte o lună întreagă, 75 de euro înseamnă chiria. Bucătăria este la comun şi extrem de prost dotată. Toaletele sunt murdare, iar pe un câmp din apropiere au la dispoziţie o conductă de apă. Locuitorii containerului au acoperit ferestrele mici cu cartoane, ca să-i protejeze de frig. „Am venit pentru a-i oferi familiei mele un trai mai bun”, mărturiseşte cu tristeţe Sherif Djo. Măcar angajatorul său a fost serios şi l-a înregistrat oficial. Bărbatul îşi plăteşte contribuţiile la stat şi, astfel, poate spera că va primi drept de şedere în Portugalia.
Legalizarea – un proces mult prea lung
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
