Recentele alegeri parlamentare din Ungaria au adus un rezultat neaşteptat de bun pentru FIDESZ, partidul premierului Viktor Orbán: 2,8 milioane de voturi (respectiv 49% din total) şi două treimi din cele 199 de mandate de deputat după redistribuire. Pe locul al doilea, cu 1,1 milioane de voturi (19%) şi 26 de mandate se află o altă formaţiune eurosceptică, Jobbik. Partidele cu o viziune favorabilă UE, cum ar fi socialiştii, verzii, Coaliţia Democratică sau mişcarea Momentum, au totalizat sub 30% din sufragii.

Nu are rost să discutăm de ce au votat astfel vecinii noştri din vest, nici de ce opoziţia a câştigat în Budapesta, dar a pierdut lamentabil în rural şi în oraşele mici. Ceea ce este mai important pentru România este modul în care noua configuraţie parlamentară şi cecul în alb dat de maghiari FIDESZ şi lui Orbán ar putea influenţa relaţiile şi aşa tensionate dintre Ungaria şi Comisia Europeană. În primăvara anului trecut, de pildă, un sondaj intitulat ”Să oprim Bruxelles-ul” a fost lansat de guvernul lui Orbán la nivel naţional, cerând opinia cetăţenilor privind modul în care Uniunea Europeană impune anumite reguli care ar ameninţa independenţa ţării. Dispute recente cu Bruxelles-ul au mai avut loc şi în ceea ce priveşte modificările la legea educaţiei, dar şi politica fiscală sau piaţa energiei. În plus, Orbán a anunţat că va respinge orice sancţiune a Comisiei Europene la adresa Poloniei, ca urmare a schimbărilor legislative aduse de partidul aflat la putere la Varşovia.

Deocamdată, replicile primite de la Bruxelles au fost relativ timide. Însă, în contextul în care Franţa şi Germania anunţă că vor lua decizii importante privind viitorul UE până la vară şi în condiţiile în care tensiuni între Bruxelles şi guvernele naţionale se manifestă în aproape tot flancul estic al Uniunii (inclusiv la Bucureşti), avertismentele şi criticile de până acum s-ar putea transforma într-un orizont de timp de câţiva ani într-un adevărat război al declaraţiilor şi măsurilor reciproce între Ungaria şi UE.

Deloc imposibil

Poate duce asta la o ieşire a Ungariei din blocul comunitar (Hunexit sau Huxit, cum au botezat-o deja unii analişti)? Mulţi experţi consideră că nu se va ajunge aici, deoarece atât politicienii maghiari, cât şi o bună parte a votanţilor lor sunt conştienţi că economia lor este încă puternic dependentă de fondurile europene. Un studiu al KPMG a stabilit că evoluţia medie a PIB-ului Ungariei, de 4,6% pe an în perioada 2006-2015, ar fi fost de numai 1,8% în lipsa sumelor alocate de Bruxelles. În 2016, de pildă, Ungaria a primit fonduri europene în valoare de 4,54 miliarde de euro şi a contribuit la bugetul Uniunii cu 0,92 miliarde de euro. Katalin Lévai, europarlamentar socialist, arăta la momentul primelor discuţii despre Huxit că 85% din dezvoltarea infrastructurii maghiare se datorează fondurilor UE şi că ieşirea ţării sale din UE ar avea un impact mult mai dramatic decât Brexitul, cu o bună parte din investitori părăsind ţara.

La aceeaşi dată, Gábor Bojár, un cunoscut om de afaceri din Budapesta, spunea că deşi cam două treimi din maghiari respingeau ideea ieşirii din UE, strategia pe termen lung a lui Orban este să schimbe opinia unui număr suficient de oameni pentru a câştiga un viitor referendum pe această temă. ”Fondurile UE vin la pachet cu o serie de verificări şi obligaţii, pe care Orban şi camarila sa nu le suportă”, explica el. De altfel, şi Orbán a admis că apartenenţa la UE nu este despre valori şi dealuri comune, ci despre bani: ”Principala diferenţă între FIDESZ şi Jobbik este că Jobbik ar părăsi UE, iar FIDESZ nu, pentru că apartenenţa la UE este în interesul economic al Ungariei.” Ceea ce lasă să se înţeleagă că, dacă va găsi în altă parte sumele necesare pentru a compensa pierderile cauzate de un eventual Huxit, ieşirea din UE ar deveni fezabilă, dacă nu chiar dezirabilă.

Efecte imediate

Ce ar putea însemna asta pentru România? În primul rând, Ungaria a fost în 2017 al patrulea cel mai mare partener comercial al ţării noastre pe partea de exporturi (aproape trei miliarde de euro) şi al treilea ca mărime pe zona de importuri (cu peste 5,6 miliarde de euro). O potenţială ieşire din piaţa comună a vecinilor de la vest ar pune în pericol, aşadar, relaţii comerciale reciproce de 8,5 miliarde de euro pe an. Cu alte cuvinte, din cauza inerentelor taxe vamale suplimentare, mii de firme autohtone ar trebui să-şi caute alte pieţe de desfacere, respectiv alte surse de aprovizionare. Care, evident, nu ar mai beneficia de proximitatea geografică a Ungariei, ceea ce echivalează cu costuri suplimentare de transport.

Iar dacă a venit vorba de geografie, nu trebuie să uităm că Ungaria este singura legătură directă dintre noi şi restul Uniunii Europene. În cazul unui Huxit, am rămâne vecini cu Bulgaria, care la rândul ei se învecinează cu Grecia. Cu alte cuvinte, un grup de trei state membre (două din ele fiind cele mai sărace şi toate trei având neajunsuri majore la nivelul implementării şi respectării regulilor Uniunii) ar rămâne izolate în sud-estul continentului. Cât de greu ar fi, oare, ca anumiţi politicieni din Vest să profite de o astfel de nouă hartă a UE pentru a lansa ideea unui abandon complet al flancului balcanic, care şi aşa creează mai mult probleme?

Rupţi de Europa

Dar să presupunem că vom continua să rămânem în UE, chiar şi aşa izolaţi. (Grecii au făcut-o pentru 26 de ani, din 1981 până în 2007.) În 2017, mărfuri româneşti în valoare de peste 41 de miliarde de euro au fost vândute în statele din Europa centrală, vestică şi nordică. Cu unele excepţii pentru produsele care au fost trimise pe mare, pe calea aerului sau au ales rute alternative (prin Grecia spre sudul Italiei, prin Serbia spre Croaţia sau prin Ucraina spre statele baltice, de pildă), cea mai mare parte a exporturilor spre respectivele zone au tranzitat Ungaria. Situaţia este similară şi pentru importurile româneşti din regiunile respective (cam 49 de miliarde de euro anul trecut). Ca să vă faceţi o idee despre ce înseamnă acest trafic, trebuie spus că în doar patru zile din luna martie au trecut graniţa spre sau dinspre Ungaria circa 27.000 de camioane, iar timpii de aşteptare au ajuns şi la 12 ore. La ce s-ar putea ajunge în cazul în care Ungaria nu ar mai fi în UE şi controalele s-ar înăspri şi s-ar adăuga un control nou la graniţele cu Austria, Slovenia sau Slovacia? Nu e chiar aşa de greu de imaginat: cozi interminabile, nervi, oboseală, costuri mult crescute. ”Probabil că într-o astfel de situaţie o parte din traficul spre Vest s-ar muta pe ruta Serbia-Croaţia. Însă pentru cei din Ardeal şi Moldova ar fi un ocol mare, iar vămile de la frontiera sârbă nu sunt pregătite pentru atât de multe camioane. Una peste alta, este clar că ar fi un adevărat dezastru”, spune Titus Popescu, şofer de tir din Capitală.

Impactul la nivel rutier ar fi asemănător şi pentru traficul de pasageri, fie că este vorba de autoturisme sau de microbuze şi autocare. ”Ca să ajungi cu maşina la Viena s-ar adăuga, probabil, încă o oră-două de stat prin vămi. Nici nu vreau să mă gândesc, ar fi ca şi cum ne-am întoarce în timp cu 20 de ani”, spune timişoreanul Andrei Rus.

Investiţii descurajate

Nu este greu de imaginat ce impact ar avea creşterea semnificativă a timpilor şi costurilor de transport pentru mii de companii. Unele vor accepta până la urmă noile condiţii, altele însă, în special cele cu acţionariat străin, probabil că vor lua serios în calcul să se relocheze. Cât despre atragerea altor firme care să vină să construiască fabrici în România, s-ar putea să trebuiască să ne punem pofta în cui. Lipsa autostrăzilor ne-a făcut deja să pierdem numeroase proiecte importante. Dacă la asta s-ar adăuga şi două graniţe greu de trecut, este destul de evident care va fi decizia eventualilor investitori.

Ar putea, totuşi, exista şi vreo parte bună pentru România dintr-un eventual Huxit? Cel mai probabil, dacă s-ar produce exodul în masă al investitorilor străini din Ungaria despre care avertizează unii experţi, o mică parte din ei ar putea să se îndrepte spre noi. Deşi, cel mai probabil, efectele negative menţionate mai sus ar avea darul să-i descurajeze pe cei mai mulţi dintre ei.

3,62 mld. euro

este contribuţia netă a Uniunii Europene la economia maghiară în 2016. Ungaria a absorbit în anul respectiv 4,54 mld. euro sub formă de cofinanţare pentru diverse proiecte şi de subvenţii pentru agricultură şi a virat la bugetul comunitar 0,92 mld. euro

1,5 milioane

de camioane trec anual frontiera cu Ungaria într-un sens sau în celălalt. Dacă unele din ele sunt în tranzit (tirurile turceşti fiind aici pe primul loc), cele mai multe sunt încărcate cu mărfuri româneşti sau cu produse care trebuie să ajungă la firme din România

Acest articol a fost publicat în numărul 17 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 30 aprilie – 6 mai 2018