De un sfert de ceas stă şi priveşte direct prin funcţionarul care a venit să îi explice ceva despre pensii. Ce oră şi-a găsit şi ăsta! Trebuie să lase copiii la şcoală şi să ajungă la timp şi la muncă. Și omul din faţa lui tot vorbeşte … 

Dar uite că acum scoate un formular şi parcă începe iar să crească sonorul. Până când se aude clar: „Vreţi să aveţi pensia de stat mai mare sau să luaţi câteva zeci de lei în plus de la fondul  străin?  Dacă vreţi pensie mai mare de la stat, semnaţi aici că nu mai vreţi să cotizaţi la fonduri „. 

La aproape 45 de ani ai lui, este destul de bătrân ca să îşi aducă aminte de vremurile FNI, SAFI, Bancorex. Plăteşte asigurări obligatorii şi rate la bancă, pentru casă şi pentru rabla aia luată din Bulgaria pe 2000 de euro, ca tot românul. Depozite în bănci nu are, că doar nu e milionar. Mai are nişte acţiuni lăsate de cel bătrân de pe vremea lu Văcăroiu, dar nici nu ştie dacă mai există fabricile respective. 

De credit mai bine să nu îşi amintească. I-a trebuit casă mare nevesti-sii şi uite că în ultima jumătate de an deja i-a crescut rata cu 150 de lei. Dacă o ţine aşa o să ajungă să aibă rata mai mare decât salariul. A zis şi Dragnea că Isărescu face intenţionat să crească dobânzile. Și Isărescu are putere. E susţinut de străini.

De curând, a primit o scrisoare. Scria acolo că, undeva, într-un fond, are câteva zeci de mii de lei. El? Nişte zeci de mii? Păi de unde să aibă? Că doar nu pune bani deoparte când se îmbată cu băieţii.  

Îi era clar că e o ţeapă. L-a mai lămurit ăla mic. A căutat pe Google şi cică firma aia care i-a scris, cu ştampilă şi semnătură, chiar există. Și e mare. Și nu e din România. 

Nu ştia cum să se mai bucure. A vrut să urle de fericire, dar s-a gândit că aud vecinii şi nu ar vrea să ştie toţi că i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Câte rate poate plăti cu banii ăia! Câte lucruri îşi poate lua în casă! Poate îşi face şi o vacanţă. 

Până când a sunat la numărul de telefon de pe scrisoare şi o femeie cu voce de robot i-a spus că banii sunt ai lui, dar nu poate să îi ia şi că stau acolo până o ieşi el la pensie sau până moare, dacă moare înainte de pensie. Și nici pensia nu are voie să îi spună cât îi va veni, pe lună.  

Cu foaia întinsă de funcţionar în faţă, îşi dă seama că ce spune angajatul statului are legătură cu tot circul de pe la televizor. Cu fondurile alea despre care ziceau Dragnea şi Olguţa că iau bani de la bugetul nostru, al tuturor, ca să îşi plătească comisioane. Alea care l-au păcălit şi pe el că are o mică avere. 

„Oricum, să îi ia dracu pe toţi! Tot timpul pensiile au fost date de stat. Aşa sunt ele. De stat.”, îşi spuse în timp ce semna, automat, unde îi arăta omul de la stat. 

Este un scenariu care poate deveni realitate în orice colţ al României. Și cel mai probabil se va aplica în viitorul nu foarte îndepărtat. 

Pentru că statul asta face, în general. Încearcă să ia cât mai mult de unde poate şi, eventual, să dea cât mai puţin. Suficient cât să îşi cumpere liniştea şi nimic mai mult.  Doar cine are avantaje directe sau cine nu vrea să înţeleagă poate susţine altceva. 

În lumea de astăzi, însă, şi mai ales în ţările din Europa, este ceva mai complicat să impui, ca stat, unele lucruri. Și atunci trebuie să te „descurci” cu instrumentele democraţiei. 

Asta cred că nu au înţeles administratorii de fonduri private, în cei zece ani de existenţă şi asta a înţeles perfect actuala putere, altfel extrem de abilă în manipulări şi propagandă, ca orice populişti, pe deasupra şi socialişti.

E uşor de înţeles de ce singura constantă în discursul puterii -care a zis că nu taie contribuţia la fondurile private de pensii şi a tăiat-o, a zis că nu reformeză sistemul şi îl va reforma, a zis că nu reduce la zero contribuţia pentru ca apoi să revină şi să spună că o va anula, doar temporar- este apelul la „opţiunea omului”. 

Ei spun pe faţă că asta doresc pentru că ştiu că oamenii se vor duce spre pilonul I, spre pensia de stat. 

 E greu, însă, de înţeles de ce administratorii fondurilor de pensii, la rândul lor companii cu mare abilitate în zona strategiilor de comunicare, nu au înţeles că va veni şi momentul ăsta şi că vor trebui să facă cumva să le explice celor care cotizează că desfiinţarea pensiilor private este un lucru rău. Ar fi avut bani măcar de mai multe scrisori, din moment ce totalul comisioanelor încasate ajunge la  jumătate din cât au adus ca randament pentru investiţii, un vis îndepărtat pentru orice fond de investiţii normal. 

Ar fi fost nevoie de mai multă implicare în zona aceasta cu atât mai mult cu cât marea majoritatea a celor care alimentează conturile au ajuns la diversele fonduri fie direcţionaţi, aproape inconştient, de către brokeri şi agenţi fie chiar fără ştirea lor, redistribuiţi de sistem. 

Simţiţi acum vreun val de indignare dinspre populaţia României pentru că cineva vrea să desfiinţeze pilonul II? Nu prea. Credeţi că vor fi mulţi cei care vor opta pentru varianta cu fonduri private, chiar şi dintre cei care ştiu măcar că sunt cotizanţi la un astfel de instrument? 

Poate, dar asta ar presupune eforturi financiare imense pentru administratorii privaţi. 

Nu se revoltă cei care cotizează. Se revoltă organizaţiile patronale, marile companii, statele de unde vin respectivele companii şi politicienii care au intrat de-a lungul timpului în zona de interes a fondurilor private. 

Adică exact cei la care s-a lucrat prin „lobby”. Pentru că „lobby-ul” a fost singura activitate pe care au dus-o fondurile de pensii în zona de comunicare. Au crezut că este suficient să influenţezi la nivel înalt şi chiar a fost, până la un punct. Ca să fim sinceri până la capăt se mai revoltă şi diverşi „influenceri”, de multe ori mânaţi şi de alte interese decât iubirea faţă de capitalism. Cât ar fi ei de influenţi, însă, mesajul lor  nu ajunge nici la 1% din cotizanţi, iar dacă ajunge este greu de descifrat de majoritate, fiind mai degrabă propagandistic decât educativ. 

Acum se va vedea că era nevoie şi de educaţie financiară „la botul calului”, pentru că degeaba te lauzi cu un randament de 9% sau 10% sau 50%, dacă omul căruia îi vorbeşti habar nu are ce îi zici. 

 Probabil că cei care sunt la putere şi-au făcut calculele şi au decis că e chiar mai avantajos pentru „gaşcă” să mai rezolve câte ceva din deficite, în detrimentul altor forme de avantaje. Deşi se negociază încă, după cum se aude, iar fondurile au puternicul argument al prezenţei importante în companii strategice, cum sunt distribuţiile de energie sau, mai recent, Banca Transilvania, singura bancă de dimensiuni mari ce poate fi asociată cu capitalul românesc. 

Sigur că ceea ce face  statul este nedrept, incorect şi poate chiar ilegal. Sigur că banii care vor ajunge în buget se vor topi ca prin minune pe lucruri mult mai puţin utile decât cele la care erau folosiţi de fondurile private. Sigur că, spre deosebire de pensia de stat, fondurile private aduc bani în plus din investiţii şi că banii strânşi acolo sunt, prin lege, proprietatea cotizanţilor. 

Dar cu cine să vorbeşti? Cui să îi explici? Celor care au fost repartizaţi, fără să ştie, către un fond privat? Celor care ani de zile nu au primit nici măcar o scrisoare de la acel fond, ce să mai spunem de un telefon sau o vizită? E mai greu. 

Acum ei îşi vor face datoria de simplii pioni, dar nu în mâna fondurilor private, aşa cum au fost la început, când au fost împărţiţi ca la ruletă, ci în mâna statului. 

Pentru că, din păcate pentru noi toţi, acum statul a ajuns să fie singurul jucător care contează la tabla de şah.