Doar Curtea de Conturi va putea verifica legalitatea derulării contractelor cu statul, iar firmele care vor vrea să depună contestaţie, nemulţumite de rezultatele licitaţiilor, vor trebui să achite o cauţiune de 2% din valoarea contractului. Acestea sunt doar două dintre cele mai importante modificări aduse de Guvern, prin Ordonanţă de Urgenţă, legislaţiei achiziţiilor publice. 

Cu intenţia de a debloca şi simplifica procedurile de achiziţii publice, Executivul a adus noutăţi în ceea ce priveşte felul în care pot fi modificate contractele de achiziţie aflate deja în derulare. Noua legislaţie defineşte clar două situaţii în care înţelegerile pot fi schimbate, în timpul derulării, pe un model care a mai existat în România şi înainte de 2012 şi care a fost schimbat pentru că autorităţile de atunci au considerat că un număr prea mare de contracte sufereau modificări în aşa fel încât preţul plătit de stat ajungea să fie cu mult mai mare decât cel iniţial. Prima situaţie este aceea în care în contractul iniţial sunt clauze precise şi clare care prevăd posibilitatea ca înţelegerea să modificată pe parcursul derulării. Aceste clauze, precizează noile reglementări, se pot referi şi la preţul lucrării. A doua situaţie este aceea în care pe parcursul derulării contractului apar situaţii care nu au fost prevăzute în înţelegerea iniţială. În acest caz, modificările nu pot fi mai mari de 50% din valoarea iniţială a contractului. 

Nu în ultimul rând, Guvernul are în pregătire şi o Hotărâre care, dacă intră în forma actuală, va creea mari probleme atât constructorilor privaţi cât şi unora dintre societăţile de asigurare şi brokerii de asigurări din România. Statul vrea să interzică firmelor cu care lucrează să mai poată utiliza asigurările ca formă de garanţie pentru licitaţii sau pentru buna execuţie a lucrărilor. Ar însemna că scrisoarea de garanţie, instrument mult mai greu de obţinut, va rămâne singura formă acceptată. 

Toate aceste modificări, operate sau propuse, reprezintă cel mai amplu proces de schimbare a procedurilor de achiziţie publică prin care a trecut România în ultimii ani. „Decizia Guvernului a plecat de la situaţia pe care o ştim cu toţii de ani de zile, aceea de blocaj aproape total pe zona de achiziţii publice, blocaj care ne costă foarte mulţi bani de la bugetul de stat şi nu numai, împrumuturi şi bani europeni. Intenţia noastră este aceea de a aduce acele modificări care să aducă o simplificare necesară utilizării banilor publici şi la demararea unor mari probleme de investiţii. S-a vorbit foarte mult, nejustificat, de faptul că nu a existat o consultare publică sau un proces de dezbatere publică, ceea nu este corect pentru că au fost discuţii cu toate structurile asociative… Nu se mai iroseşte timpul pentru reluarea procedurilor de atribuire în cazul unor modificări neesenţiale ale contractelor de achiziţie“, a explicat Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor Publice. 

Cine contestă, plăteşte!

Una dintre cele mai importante modificări aduse legislaţiei achiziţiilor publice ţine de felul în care va putea fi controlată derularea contractelor. Practic, singura instituţie care va mai fi abilitată să facă acest lucru este Curtea de Conturi. 

„Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează ex post de către persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi a României“, arată noua legislaţie. Aceasta înlocuieşte astfel vechea formulare: „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi a României, respectiv ANAP, în funcţie de instituţia care face constatarea abaterii“. Pe de altă parte, noua legislaţie încearcă să limiteze numărul contestaţiilor pentru licitaţii, fapt care, în opinia ministrului Finanţelor, a devenit „sport naţional“. 

OUG impune o cauţiune de 2% din valoarea contractului care, în funcţie de situaţie, poate ajunge la un cuantum maxim de 880.000 de lei. Această cauţiune va fi plătită pentru contestaţiile făcute la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), accesul la fazele următoare, în justiţie, fiind în continuare liber.