Câte persoane care cumpără titluri de stat primesc venitul minim garantat?

0
129

Da, numai că acest raţionament stă foarte bine în teorie, practic sunt o grămadă de poliţişti de la circulaţie care refuză să încaseze banii de teamă să nu fie filmaţi când îi iau şi să fie acuzaţi de luare de mită. Altfel ar sta însă lucrurile dacă ei ar fi dotaţi cu POS-uri. Din mai multe motive. Este posibil ca oamenii să nu aibă suficient cash în buzunare, dacă e să ne luăm după literatura şi presa de specialitate, cardul ar fi duşmanul de temut al corupţiei şi pe lângă asta nici nu mai există problema restului, lucru deloc de neglijat.

Dar, din păcate, când vorbim de aceste chestiuni ne lovim din nou de Trezoreria Statului. Ea este bancă din moment ce firmele de pe raza judeţului sau sectorului îşi pot deschide conturi. Și banii populaţiei pot fi atraşi prin intermediul unor certificate similare cu depozitele bancare. De ce nu are propriile POS-uri pentru ca poliţia prin agenţii săi, casieria primăriei generale şi poşta să fie înzestrate cu ele şi pe baza cardului – ce conţine mai multe elemente de siguranţă decât buletinul – să se verse banii cu identitate clară şi să fie administraţi pe destinaţii bine stabilite? Ce se întâmplă, sistemul funcţionează tot pe principiul cazanului comun şi cu acest prilej merită reamintite vorbele marelui Horaţiu Mălăele: „Se anunţă sfârşitul, toată lumea va muri. Cine vrea să trăiască să vină în România, noi suntem cu 50 de ani în urmă“?! Companiile nu pot achita cu cardul la Trezorerie, în schimb, pot plăti impozite persoanele fizice prin intermediul POS-urilor instalate de Banca Transilvania. Dar şi aici se manifestă o defecţiune, populaţia are permisiunea să achite doar taxe, nu să achiziţioneze şi titluri de stat cu cardul. Adică, deşi se impun plafoane de plăţi de maximum 10.000 de lei pentru tranzacţiile comerciale, când vine vorba de stat, umblatul cu sacoşa de bani e posibilă, şi cu ea se pot căra până la 100.000 de lei, ca să se cumpere certificate de trezorerie. Pe această speţă, a titlurilor de stat pentru populaţie, analiştii s-au repezit să spună că băncile vor fi abandonate în favoarea statului, fără a se pomeni însă nicio secundă că titlurile pentru persoanele fizice sunt netransmisibile şi netranzacţionabile pe piaţa secundară, iar modul la care gestionează guvernul economia face ca cinci ani până la scadenţa bonurilor de tezaur să fie un termen lung ca să i se dea cuiva bani pe mână.

Mai important este însă că statul, fără săşi asume că a administrat prost şi pe acest fond a migrat mult business în economia subterană, fapt vădit de debancarizare – cantitate mare de numerar în afara sistemului bancar – sugerează, nici mai mult nici mai puţin, că vrea şi el bani din economia necontabilizată ca să-şi finanţeze deficitul de buget. Bani pe care-i ia pe cinci ani, dar fără a-i steriliza, pentru că face cu ei plăţi şi îi repune pe piaţă. O asemenea operaţiune echivalează cu o amnistie fiscală nelegiferată şi neasumată şi o recunoaştere tacită că statul a gestionat prost economia din moment ce capacitează banii pe care i-a alungat din economia la vedere. Dovezile că apelează la venituri ilicite ca să îşi alimenteze bugetul secătuit pot avea legătură cu răspunsul la întrebarea: Oare câte persoane care plasează 100.000 de lei în titluri de stat pentru populaţie primesc venitul minim garantat? Dar n-am terminat tot ceea ce aveam de zis, pentru că mai merită pusă problema: De ce beneficiază titlurile de stat de un regim fiscal special faţă de acţiuni şi opţiuni? De ce nu-i impozitat şi câştigul lor, ci sunt considerate principala garanţie pentru refinanţare? Fiindcă ele finanţează deficitul bugetar şi, implicit, datoria publică, rezultate din proasta gestiune politică. Iar astfel politicienii forţează încrederea în ei, indiferent de ceea ce fac.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here