Pe scurt:
- Efectele de runda a doua, ca urmare a indexării salariilor, sunt modeste, dar relevanța acestora crește pe parcursul celui de al doilea an.
- În scenariul nostru de bază (țițeiul aproape de nivelul actual de 60 dolari pe baril în medie în anul 2020) rata anuală a inflației va ajunge la 3,4% în decembrie 2020, în absența altor șocuri puternice de natura ofertei (schimbări de taxe, producţie agricolă).
- Într-un scenariu alternativ cu prețul țițeiului la 80 dolari pe baril în medie în 2020, rata anuală a inflației ar ajunge la 4,1%, peste ţinta BNR, ceea ce ar justifica o politică monetară prudentă a BNR.
Atacul cu drone asupra a două mari rafinării de petrol din Arabia Saudită în luna septembrie a provocat daune considerabile, care au redus producția de țiței a Arabiei Saudite cu 5,7 milioane de barili pe zi, peste jumătate din producția zilnică saudită sau echivalentul a 6% din producția mondială. Aceasta a fost cea mai mare perturbare a producției de țiței cunoscută vreodată, care a depășit chiar și întreruperile producției de țiței cauzate de Revoluția Iraniană din anii 1978-79 sau de invazia Kuweit-ului de către trupele irakiene din anii 1990-91.
Temerile cu privire la o posibilă ofertă globală deficitară de țiței s-au reflectat imediat pe piețele de energie, ceea ce pus o presiune semnificativă asupra prețului țițeiului. Pe parcursul primei zile de tranzacționare în urma atacului (16 septembrie), petrolul Brent s-a scumpit cu circa 20%, fiind cea mai mare creștere zilnică din ultimii aproape 30 de ani, în timp ce prețul petrolului american a înregistrat cel mai mare salt din 2008 până în prezent. Ulterior, ambele prețuri au cunoscut o corecției, după ce oficialii din Arabia Saudită au dat asigurări că producția va fi restabilită mai rapid decât se anticipa, iar incertitudinile legate de cererea globală mai slabă au prevalat din nou.
Creșterea bruscă a prețului țițeiului ne-a atras atenția și ne-a amintit de câteva episoade din trecut, când o modificare amplă a prețului țițeiului a avut o impact important asupra inflației locale. De exemplu, prețul petrolului Brent a cunoscut cu o corecție majoră spre finele anului trecut, când a scăzut cu aproape 40%, după ce a atins nivelul maxim al ultimilor aproape patru ani de 86 dolari/baril la începutul lunii octombrie 2018. Astfel, în mod absolut firesc se ivește întrebarea cum ar fi fost inflația la sfârșitul anului trecut, dacă această corecție a prețului țițeiului nu ar fi existat iar ceilalți factori ar fi rămas constanți. Un răspuns
prompt este că rata anuală a inflației ar fi fost în mod evident mai mare (3,6%, față de cifra oficială de 3,26%) și, cel mai important, ar fi fost în continuare peste limita superioară a intervalului țintit de BNR de 3,5%, ceea ce ar fi însemnat de fapt ratarea obiectivului de inflaţie.
Prețul țițeiului a cunoscut evoluții oarecum similare în anii 2014 și 2016. În perioada iunie-decembrie 2014, prețul petrolului Brent a scăzut cu aprox. 48%, după ce a fost cotat aproape de 110 dolari pe baril pe parcursul a trei ani consecutivi, în timp ce la începutul anului 2016, prețul țițeiului a fost tranzacționat sporadic chiar și sub o valoare de 30 dolari pe baril. În aceste două situații, prăbușirea prețului țițeiului s-a reflectat într-o contribuție negativă din partea prețurilor combustibililor, care în final a condus la o inflației mai scăzută și prin urmare mai îndepărtată de intervalul țintă al băncii centrale de 2,5% ± 1pp.
Dincolo de aceste exemple, întregul proces de cuantificare a impactului prețului țițeiului asupra economiei este mult mai complex decât pare la prima vedere. De exemplu, atunci când se estimează impactul potențial al prețului țițeiului asupra prețurilor de consum, trebuie făcută o distincție între efectele de runda întâi (directe și indirecte) și cele de runda a doua.
În primul rând, efectul direct de rundă întâi surprinde impactul prețului țițeiului asupra prețurilor componentei de energie, care se reflectă aproape imediat și este în mare parte proporțional cu ponderea componentei de energie în coșul de consum al populației. În România, componenta de energia are o pondere semnificativă în coșul de consum (aprox. 17,5%), din care aproape jumătate sunt doar combustibilii.
Pentru a înțelege mai bine care este relevanța prețului țițeiului asupra dinamicii componentei de energie, am început cu analiza corelației dintre evoluția prețului petrolului Brent și prețul fiecărei sub-componente a energiei. Prețurile combustibililor urmează mai îndeaproape mișcările prețului țițeiului comparativ cu prețurile altor produse de energie. Legătura dintre
prețul țițeiului și cel al gazelor naturale este în general mai slabă și se produce cu o anumită întârziere decât legătura dintre prețul țițeiului și cel al combustibililor. O posibilă explicație ar fi că prețul gazelor naturale (precum și prețul energiei termice) a fost reglementat integral sau parțial în perioada analizată. În plus, nu avem dovezi că prețul energiei electrice este influențat de evoluția prețului țițeiului.
În cazul prețurilor carburanților auto, analiza corelației confirmă trăsătura bine-cunoscută a mișcării îndeaproape a acestora de evoluția prețului țițeiului. Relația devine și mai puternică după excluderea tuturor impozitelor și taxelor (TVA și accize), care au o pondere de circa 50% din prețul final al carburanților auto. Acesta realitate nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că accizele, spre deosebire de TVA, sunt percepute ca o sumă fixă pe unitatea consumată și astfel nu au o dinamică similară cu cea a prețului petrolului.
Estimările noastre arată că impactul direct al prețului țițeiului asupra prețului carburanților înainte de taxe și impozite este destul de puternic și rapid, 30% este transferat în prima lună după producerea șocului asupra prețului țițeiului și 90% este transferat pe parcursul primelor trei-patru luni. Prin urmare, o creștere de 10% a prețului țițeiului ar putea genera o majorarea de 3,3% a prețurilor carburanților înainte de impozitare în prima lună și o creștere de 8,6% într-un trimestru. Acest rezultat explică de ce România tinde să fie sensibilă la evoluția prețurilor materiilor prime de pe piața internațională, precum cea a prețului țițeiului.
În al doilea rând, efectele indirecte de runda întâi, vizează modificările prețurilor de consum ce ar putea apărea ca urmare a impactului prețului țițeiului asupra costurilor de producție, logistică și distribuție. Cu alte cuvinte, o schimbare a prețului petrolului poate afecta prețurile de consum al tuturor bunurilor (excluzând componenta de energie) și serviciilor pentru care produsele petroliere constituie o materie primă importantă în procesul de producție, cum ar fi produsele chimice și serviciile de transport.
Pentru a avea o viziune și mai cuprinzătoare asupra efectului indirect al prețului țițeiului asupra prețurilor de consum, am estimat transmisia șocului prețului țițeiului asupra unor sub-componentelor ale inflației. Astfel, rezultatele obținute au indicat faptul că un șoc asupra prețului țițeiului are un impact semnificativ din punct de vedere statistic asupra prețurilor bunurilor, cum ar fi fructele și legumele, carnea, laptele, ouăle, articolele de igienă personală, produsele cosmetice și medicale, precum și asupra prețurilor serviciilor, cum ar fi cele aferente transportului inter-urban, îngrijirii medicale, întreținerii și reparării transportului personal. Prin urmare, în lipsa unei reacții din partea băncii centrale, o creștere a prețului țițeiului cu 10% ar trebui să majoreze inflația cu aproximativ 0,2 puncte procentuale pe parcursul unui an, pe fondul exclusiv al efectelor indirecte de runda întâi.
În final, efectele de runda a doua surprind reacția salariilor și politica de stabilire a prețurilor de către producători ca răspuns la efectul de runda întâi (direct și indirect) la șocul prețului țițeiului. De exemplu, încercarea angajaților și a angajatorilor de a restabili valorile reale ale salariilor și ale profiturilor la nivelurile de dinaintea șocului prețului țițeiului. În general, băncile centrale monitorizează atent efectele de runda a doua generate de modificarea prețului țițeiului asupra nivelului salariilor, deoarece acest lucru poate declanșa cu ușurință o spirală salariu-preț prin dezancorarea așteptărilor inflaționiste de la obiectivul de țintire a inflației pe termen mediu. Astfel, o creștere de 10% a prețului țițeiului ar putea majora rata inflației cu 0,04 puncte procentuale pe o perioadă de până la un an exclusiv din cauza efectelor de runda a doua.
Estimările noastre indică faptul că o creștere a prețurilor țițeiului cu 10% ar putea conduce la o creștere a inflației cu 0,4 pp pe parcursul unui an. Principalul impact provine din efectele de runda întâi. Pe de altă parte, efectele de runda a doua, ca urmare a indexării salariilor, sunt modeste, dar relevanța acestora crește pe parcursul celui de al doilea an. Prin urmare, în condițiile în care prețul țițeiului ar fluctua aproape de nivelul actual de circa 60 dolari pe baril, rata anuală a inflației este anticipată să ajungă la un nivel de 3,4% în decembrie 2020, în absența unor șocuri puternice de natura ofertei. În cazul unui scenariu alternativ, în care prețul țițeiului ar urca la 80 dolari pe baril, rata anuală a inflației ar putea să ajungă din nou peste limita superioară a intervalului țintit de 3,5%, ceea ce ar trebui să justifice o politică monetară mai prudentă de către BNR.
În ceea ce privește activitatea economică, estimările obținute indică, de asemenea, că o creștere a prețului țițeiului de 10% ar genera o încetinire a creșterii economice cu aproximativ 0,2 puncte procentuale în decurs de un an după producerea șocului față de scenariul de bază. Totuși, aceste estimări ar trebui interpretate cu o anumită prudență, deoarece rezultatul este înconjurat de anumite incertitudini, întrucât modelul econometric utilizat nu încorporează toate canalele de transmisie prin care prețul țițeiului influențează creșterea economică locală.
