Evenimente
Mitica de la SRI face pe profesorul
(Preluare Inpolitics):
Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?
Votul este temelia democrației, se spune, iar oamenii trebuie să iasă masiv și să-și aleagă conducătorii.
Chiulul de la vot e o lovitură dată democrației în ansamblu.
Și totuși, cînd însăși procesul electoral este viciat profund, oare nu rămîne boicotul generalizat unica armă împotriva abuzurilor celor care conduc?
Cum altfel să semnalizezi întregii lumi că ceva grav se întîmplă într-o anume democrație decît absentînd în masă de la urne?
Calitatea unei democrații este direct proporțională cu prezența cetățenilor săi la vot, pentru că asta denotă încredere în respectiva democrație și în puterea cetățeanului de a schimba ceva. Sigur că Mark Twain bombănea încă de acum vreun secol și jumătate că dacă votul nostru ar conta cu adevărat, ni l-ar fi luat demult. Dar o fi zis-o la supărare.
Țările foste comuniste stau foarte prost la capitolul prezență la vot în raport cu statele din vest.
Iar motivul e că, după entuziasmul instalat imediat după căderea comunismului, s-a ajuns încet-încet la un scepticism de calibru față de corectitudinea votului.
În ultimii ani, însă, scăderea constantă a prezenței la vot de la un ciclu la altul a dat semne de stopare, ba chiar de inversare a fenomenului. Și-au recăpătat românii, brusc, încrederea în democrație ori, mai grav, am ajuns să ne fie falsificate pînă și cifrele de prezență din softul STS ori prin alte metode?
Pentru organizatorii alegerilor, o prezență mare e crucială, pentru că transmite altora semnalul că e totul în regulă cu democrația mioritică.
În regimul comunist, se făcea totul pentru o prezență la vot de peste 95% în condițiile în care exista un singur candidat, PCR. (Ceaușescu era ales de MAN)
Ca unic competitor, PCR(FDUS) putea cîștiga și cu un singur vot; era esențială, însă, o prezență uriașă pentru o legitimitate aproape totală.
În vremurile moderne, boicoturile cele mai mari ale alegerilor se înregistrează în țările cu cel mai mare deficit de democrație, precum statele africane, asiatice ori republici bananiere latino-americane.
În egală măsură, statele nedemocratice sunt foarte nervoase vizavi de fenomenul boicotului și adesea introduc prevederi legislative punitive. Ne amintim reacția nervoasă a lui Putin de acum doi ani, cînd liderul opoziției, Alexei Navalni, chema la boicotarea alegerilor prezidențiale, clamînd absența democrației.
Aveau românii motive să stea în case la alegerile de azi?
În opinia noastră, da.
Pentru că în România se întîmplă lucruri de o gravitate extremă legate de procesul electoral.
Pare că fiecare regulă existentă a ajuns în situația de a fi încălcată.
Începînd cu dreptul cel mai sacru al alegătorului, acela de a-și cunoaște aleșii.
Am avut prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale, fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu, fără minima posibilitatea de a-i adresa vreo întrebare. O campanie în care programele electorale au figurat doar simbolic și în care s-au depus eforturi titanice pentru generarea unor evenimente care să acopere problematica electorală.
Mass-media a funcționat cu motoarele aproape oprite în campanie, afișajul stradal care are menirea de a însufleți campania în orice țară democratică a fost pus cu botul pe labe încă de acum cîțiva ani, prin normele restrictive impuse de legea alegerilor. De aici aberația amplasării marilor panouri electorale înaintea campaniei, pentru a fi eliminate după începerea ei.
Au apărut și alte aberații pe bandă rulantă.
A apărut prevederea neconstituțională cu votul întins pe trei zile, dar numai pentru anumiți cetățeni. Atenție, nu pentru diasporeni, ci pentru orice cetățean care se afla în străinătate vineri sau sîmbătă.
Am arătat încă din primăvară că România e unica țară a lumii care organizează sute de secții de vot în străinătate; statele cu cele mai mari diaspore, India sau Israel, impun prezența în țară amatorilor de vot. SUA permite votul doar celor care au impozitele plătite la zi, în țară, Germania doar celor care motivează în scris dorința de vot, Marea Britanie doar un număr limitat de ani după părăsirea țării șamd.
La noi, s-a mers cu aberația pînă la organizarea unei secții de vot la Phenian, deși acolo votează doar personalul ambasadei, iar acesta o putea face prin corespondență.
S-a mai descoperit că, potrivit legii modificate recent, campania prezidențială trebuia să se încheie în sîmbăta dinaintea zilei alegerilor, adică sîmbăta trecută, pentru că alegerile au început vineri, oficial.
Mai avem situația halucinantă a candidaților – practic toți – prinși cu semnături falsificate, ori insuficiente, ori ambele, dar care au intrat, totuși, în cursă prin intermediul justiției și al legii proaste.
Nu-i de mirare că fostul președinte al CCR avertiza că ăsta ar fi motiv de anulare a alegerilor.
Să nu uităm lipsa tradiționalei licitații pentru softul electoral; în alți ani se făcea de formă și cîștigau firmele agreate de servicii, acum a dispărut pînă și salvarea aparențelor. La butoanele electorale continuă să se afle un serviciu secret militarizat, caz unic în Europa, dacă nu în lume.
La fel cum continuă să persiste, pe lista alegătorilor, numărul sfidător de 19 milioane de persoane, ceea ce corespunde întregii populații a României, cu diaspora și copii cu tot.
Numărul real al alegătorilor se plasează pe la 14-15 milioane, dintre care doar vreo 10 în interiorul granițelor.
Ceea ce înseamnă din capul locul vreo 5-7 procente fictive de alegători, adică suficient cît să încline balanța după placul unora.
”Tot ce a putut produce clasa politică pentru ocuparea funcției supreme în stat ar merita o prezență la vot de doar cîteva procente. Ar fi o lecție cu consecințe dintre cele mai grave pentru politicienii noștri” relata, cu luciditate, postul german Deutsche Welle la prezidențialele din 2014.
Mai mult decît oferta electorală săracă se remarcă omniprezența influenței serviciilor secrete în alegeri.
În vara lui 2009, Adrian Năstase declara public că ”În Romania, serviciile sunt cele care decid castigatorii campaniilor electorale (in special cele prezidentiale). Sunt teorii solide, destul de credibile si foarte greu de combatut de cei care au acces la informatii despre cum se implica oamenii puternici din servicii in campaniile electorale”.
La cîteva zile după alegerile prezidențiale din 2009 și mult înaintea celebrelor dezvăluiri despre sufrageria lui Oprea, președintele Comsiiei SRI, deputatul Ion Stan, făcea afirmații șocante:
”La 20 de ani de la Revoluţia română, România a devenit un stat mafiot în care postul de preşedinte poate fi cumpărat de cel care are bani, influenţa şi instrumente prin care să fraudeze alegerile. Maşina de fraudare a alegerilor prezidenţiale a folosit toate mecanismele care puteau fi accesate, după cum urmează: Instituţiile statului: poliţie, jandarmerie, servicii secrete, prefecturi, servicii deconcentrate, agenţi economici cu capital de stat au acţionat prin intimidare, şantaj şi forţă, instaurând frica în rândul unei populaţii sărăcite peste măsură şi uşor de manipulat”.
Trei ani mai tîrziu era azvîrlit în închisoare, dovadă că nu e bine să dai prea tare cu bățul prin gardul serviciilor.
Concluzii similare aveau să se regăsească și în Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor prezindențiale din 2009: președintele Traian Băsescu, fostul premier Emil Boc și o parte a membrilor guvernului de atunci erau acuzați de constituire a unui grup infracțional organizat cu scopul deturnării alegerilor. Desigur, Parchetul General s-a făcut că plouă.
Băsescu avea, pe atunci, o opinie contrară, dar nu mai puțin incendiară: ”Iată că ne apropiem de sfârşitul campaniei şi încă niciun serviciu secret al României n-a intrat în acest joc politic şi cred că este pentru prima dată. Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, îmi voi da singur bilă albă pentru faptul că serviciile au stat neutre şi şi-au văzut de treaba lor”.
Nu putem să-l ratăm pe Victor Ponta și faimoasa sa declarație din decembrie 2009 conform căreia ”sistemul de fraudă și de furt al PDL a funcționat mai bine decît cel al PSD”.
În 2013, directorul SRI, George Maior, vorbea într-un interviu despre tentativele ”unora” de a folosi serviciul în scopuri electorale la prezidențialele din 2014.
În aprilie 2016, o postare de-a dreptul explozivă a lui Traian Băsescu, pe Facebook:
”Pe fondul slăbiciunilor clasei politice, în România se instalează la putere o “sectă a securităţii naţionale” coruptă, avidă de putere, nelegitimă în exercitarea puterii, răspîndită în toate structurile statului şi care şi-a propus să substituie clasa politică şi cu tendinţa de a influenţa şi justiţia.
Dacă politicienii vor continua să tremure de frică, nu peste mult timp, această “sectă a securităţii naţionale “ va deveni stăpîna tuturor pîrghiilor statului, inclusiv a acelora care implică decizii politice”.
În noiembrie anul trecut, un fost consilier prezidențial și lider fondator al PMP, Adrian Rădulescu, aruncă o bombă: serviciile secrete au plasat pe primele două locuri ale PMP, doi candidați, Siegfried Mureșan și Cristian Preda, pentru alegerile europarlamentare. La cîteva zile după asta, scorul PMP în sondaje sărise de la 2,6% la cca.10%, iar partidul-fantomă ajungea în PE.
În februarie anul acesta, Raluca Turcan informa public poporul român, printr-un comunicat de presă, cît de ușor pot fi fraudate alegerile:
”PNL solicită PSD retragerea propunerii lui Mircea Drăghici de la conducerea AEP. Această propunere reprezintă furt cu premeditare! PSD urmărește să fure alegerile! PSD urmărește să deturneze banii acestei instituții!(…) Există pericolul să nu mai putem avea încredere în rezultatul alegerilor pentru că Liviu Dragnea își pune un apropiat suspectat de corupție să le gestioneze și controleze! Acest lucru va conduce cu siguranța la o serie de abuzuri în perioada electorală și postelectorală:
Blocarea candidaturilor pentru opoziția incomodă;
Blocare accesului opoziției la canalele media și la spațiile de publicitate;
Invalidarea dosarelor de candidaturi, invalidarea listelor de susținători;
Controale, amenzi, hărțuiri și intimidări ale adversarilor.”
Practic, un mare lider al opoziției ne-a explicat că fie și doar președintele AEP are puterea de a deturna rezultatul alegerilor.
Acum două luni, fondatorul SRI, Virgil Măgureanu, spunea sec, pentru Europa liberă, că serviciile pot determina rezultatul alegerilor: „Pot influența și încă într-un mod hotărâtor, atâta vreme cât anumite părți ale procesului electoral sunt trecute și prin acest filtru. La noi se spune – deși termenul acesta e puțin bizar – că Serviciul de Telecomunicații Speciale răspunde de finalizarea rezultatelor votului ș.a.m.d.. Nu vreau să intru în amănunte aici, dar, peste tot în lume, nu numai la noi, serviciile au o marjă bună în ce privește rezultatul votului și modul în care acest rezultat se vede în realitatea politică postelectorală”.
În iunie, însuși Traian Băsescu recunoștea că serviciile secrete se amestecă în alegeri: ”Se implică în mod mai discret ori mai puțin discret. Sau scot niște bombe de la secret și le împing în spațiul public în plină campanie”.
Cu două zile înaintea europarlamentarelor, Victor Ponta făcea afirmații-șoc: ”România plătește din taxe și impozite niște instituții și bine face, servicii de informații, care sigur ne apără de teroriști. Atenție, li s-a tăiat bugetul anul acesta și eu cred că li s-a tăiat intenționat ca să nu poată să fie eficienți împotriva războiului online, a hackerilor ruși, vin alegerile de la noi. Acesta a fost scopul pentru care l-au tăiat”.
Cu sau fără hackerii ruși, 48 de ore mai tîrziu ne-am trezit că un partid, ALDE, ia aproape o treime din scorul din sondaje și ratează PE, UDMR adună voturi salvatoare din absolut toate județele, iar Pro România și PMP intră în PE, deși erau în marja de eroare a ratării, în sondaje.
În ultimele două campanii s-a ajuns să se vorbească public despre faptul că avem un partid, USR, nășit de generalul SRI Florian Coldea ori unul, Pro România, nășit de generalul SIE Silviu Predoiu.
Și să se vorbească public despre războiul politic dintre ”activii” și ”rezerviștii” unor servicii.
SPP a fost pus la zid vehement în ultimii ani tot pentru implicarea profundă în politică. Despre ”Doi și un sfert” se vorbește permanent că e vînat înaintea alegerilor tocmai pentru forța de influență pe care o are.
Ne oprim aici cu exemplele, dar să spunem că asemenea dezvăluiri și afirmații au fost cu sutele de-a lungul ultimilor ani, în special, și ele aveau menirea – și obligația, chiar – să zguduie puternic încrederea românilor în democrație și în corecta organizare a alegerilor.
Iar neîncrederea în corectitudinea alegerilor induce categoric absenteismul la urne.
La noi, în schimb, pare să funcționeze paradoul mioritic, mecanismul invers: cu cît apar mai multe dovezi ale confiscării și manipulării mecanismului de vot, cu atît secțiile de vot par mai aglomerate.
Sau poate doar par, și mîna lungă a sistemului a ajuns cu falsurile și aici?
În cadrul parteneriatului dintre Federația Română de Judo și Primăria Sectorului 2 București, la Școala Gimnazială nr. 39 a avut loc o nouă acțiune dedicată promovării judo-ului și valorilor sale în rândul copiilor.
La invitația Federației Române de Judo, ACS Motiuashi București, club din Sectorul 2, a prezentat celor aproximativ 100 de elevi participanți la programul „Școala de Vară” o demonstrație prin care cei mici au putut descoperi o parte dintre tainele frumosului nostru sport.
🥋 Sportivii Bârziloiu Darius, Grigore Darius, Dincă Victor și Smărăndeanu Mircea au prezentat elemente specifice judo-ului, într-o întâlnire în care sportul s-a împletit firesc cu educația, disciplina și respectul.
Un moment aparte l-a reprezentat faptul că Bârziloiu Darius, Grigore Darius și Dincă Victor sunt chiar elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 39, revenind de această dată în fața colegilor lor în calitate de judoka.
Demonstrația a fost coordonată de Sensei Adrian Szekely, antrenor coordonator al ACS Motiuashi și vicepreședinte al Federației Române de Judo, alături de Dorel Rumega, președintele Colegiului Central al Arbitrilor din cadrul Federației Române de Judo.
ACS Motiuashi București este condus de președintele clubului, Violeta Becelea Szekely, și reprezintă unul dintre cluburile de judo active chiar în comunitatea Sectorului 2.
🤝 Mulțumim Primăriei Sectorului 2 pentru deschiderea și sprijinul acordat acțiunilor prin care sportul ajunge mai aproape de copii, precum și conducerii Școlii Gimnaziale nr. 39, în mod special domnului director adjunct Dan Gheorghe, pentru primire și implicare.
Pentru Federația Română de Judo, asemenea acțiuni reprezintă mai mult decât simple demonstrații sportive. Ele sunt o investiție în educație, în caracter și în generațiile care vin.
Judo-ul începe pe tatami, dar lecțiile sale rămân pentru toată viața. 🥋❤️
Evenimente
O româncă din Top 100 Români de Pretutindeni atrage 500.000 de lire sterline pentru startup-ul său din Marea Britanie
FlairMakers, compania fondată de Raluca Epureanu, construiește infrastructura digitală pentru o nouă piață a muncii în HoReCa și este deja prezentă în România
O româncă plecată din Constanța, care a ajuns să lucreze la cel mai înalt nivel în industria ospitalității mondiale, atrage acum capital britanic pentru compania pe care a construit-o între Londra și România.
FlairMakers, startup-ul fondat de antreprenoarea română Raluca Epureanu, a încheiat o rundă de finanțare pre-seed de 500.000 de lire sterline, condusă de SFC Capital, unul dintre cei mai activi investitori seed din Marea Britanie, alături de investitori angel. Compania dezvoltă o platformă digitală pentru industria ospitalității și este deja activă atât în Marea Britanie, cât și în România. Recent, FlairMakers a fost desemnată Hospitality, Tourism & Events StartUp of the Year în cadrul London UK StartUp Awards 2026.
Pentru RePatriot, povestea FlairMakers este mai mult decât succesul unei companii. Este un exemplu concret al felului în care diaspora poate transforma experiența internațională în capital, tehnologie, know-how și rețele care creează valoare și pentru România.
„Raluca Epureanu este un exemplu remarcabil al unei generații de români care nu mai trebuie privită prin paradigma plecării și întoarcerii. Ea arată că există ceva mult mai puternic: conectarea. Poți pleca din Constanța, poți construi o carieră internațională extraordinară, poți învăța în marile centre ale lumii și apoi poți construi o companie globală care operează și în România. Pentru noi, acesta este sensul profund al RePatriot. Nu vrem doar ca românii din diaspora să se întoarcă acasă. Vrem ca România să fie conectată permanent la competența, capitalul și energia lor. FlairMakers este o dovadă că această legătură poate produce valoare reală.”, spune Marius Bostan, inițiator RePatriot.
De la Constanța la Oxford și de la Marriott la propriul startup
Raluca Epureanu are o experiență de aproximativ 20 de ani în industria ospitalității, construită pe patru continente și în 30 de țări.
A absolvit Academia de Studii Economice din București, apoi a urmat un Executive MBA la Saïd Business School, University of Oxford, devenind prima româncă beneficiară a bursei Forté pentru femei în cadrul unui program EMBA. În 2022, a fost inclusă de Poets & Quants în clasamentul „The Best & Brightest Executive MBAs”.
Timp de peste 15 ani, Raluca a lucrat pentru Marriott International, unde a parcurs drumul de la un stagiu în Statele Unite până la poziția de Senior Director of Events pentru regiunea Asia-Pacific, cu sediul la Hong Kong. În acest rol a coordonat o organizație care acoperea 750 de hoteluri, 23 de branduri din 24 de țări și o echipă de 175.000 de oameni.
În 2023, Raluca Epureanu a fost inclusă în Top 100 Români de Pretutindeni, inițiativa RePatriot care recunoaște anual performanțele profesioniștilor și antreprenorilor români din diaspora.
Astăzi, experiența acumulată în marile organizații ale industriei este transformată într-o companie de tehnologie care încearcă să schimbe modul în care oamenii și companiile lucrează în HoReCa.
Ce face, de fapt, FlairMakers?
Pe înțelesul tuturor: FlairMakers ajută un hotel sau un restaurant să găsească rapid oamenii potriviți atunci când are nevoie de ei, iar profesioniștilor le permite să-și transforme experiența într-o carieră mai flexibilă și mai multe surse de venit.
Un hotel poate avea nevoie de un bucătar pentru un weekend aglomerat, un restaurant poate avea nevoie de un somelier, un eveniment poate necesita personal suplimentar, iar o companie poate avea nevoie temporar de un manager cu experiență.
În locul recrutării clasice sau al rețelelor informale de recomandări, FlairMakers creează un sistem digital în care companiile pot accesa profesioniști independenți verificați. Dar platforma nu se oprește la „matching”. Ea integrează verificarea, trainingul, conformitatea, contractarea, plățile și controlul calității – exact acele elemente care fac dificilă astăzi colaborarea flexibilă la scară.
De aceea, FlairMakers poate fi privită nu doar ca o platformă de recrutare, ci ca infrastructură digitală pentru o nouă piață a muncii în HoReCa.
„Noi construim acest sistem”
Raluca Epureanu, co-fondator și CEO FlairMakers explică schimbarea pe care încearcă să o producă FlairMakers: „Ospitalitatea a pornit dintotdeauna de la premisa că există doar două moduri de a lucra: angajare sau agenții. Există și un al treilea, iar cei mai buni profesioniști din industrie îl trăiesc deja: același somelier lucrează ture în trei localuri, ține cursuri de degustare și oferă consultanță pentru liste de vinuri. Un singur set de competențe, mai multe surse de venit. Nimeni nu a construit însă sistemul care să facă acest model sustenabil, așa că totul funcționează pe grupuri de WhatsApp și pe favoruri. Noi construim acest sistem. Industria se tot întreabă cum să îi aducă pe oameni înapoi. Răspunsul este simplu: să nu le mai ceară să se încadreze într-un model pe care l-au respins deja.”
Este ideea care stă la baza ceea ce compania numește „portfolio career” – o carieră în care un profesionist își poate valorifica aceeași competență în mai multe contexte, pentru mai mulți clienți și prin mai multe surse de venit.
Nu doar o platformă. Infrastructura din spatele ei
Pentru ca acest model să funcționeze într-o industrie în care siguranța, calitatea și conformitatea sunt esențiale, tehnologia trebuie să rezolve problemele mai puțin vizibile ale colaborării.
Alexis Sikorsky, co-fondator și CTO FlairMakers, explică de ce: „Nimeni nu adoptă talentul flexibil la scară până când nu sunt rezolvate părțile mai puțin spectaculoase: identitate, verificare, conformitate, contractare, plăți internaționale. Un grup hotelier nu va rezerva un freelancer cu aceeași încredere cu care angajează un om cu contract permanent decât atunci când platforma preia toată această responsabilitate. Runda de față finanțează exact acest nivel, astfel încât un local din Londra și unul din București să funcționeze pe aceeași infrastructură.”
Finanțarea atrasă va susține dezvoltarea produsului și tehnologiei, precum și extinderea rețelei FlairMakers în Marea Britanie. În paralel, compania are deja activitate în România și a încheiat recent un parteneriat cu Academia de Studii Economice din București, universitatea absolvită de Raluca.
Următoarea schimbare: cariera nu mai trebuie să însemne un singur angajator
Massimiliano Savarese, co-fondator și Human Capital Expert FlairMakers, vede în schimbarea propusă de companie o transformare mai largă a pieței muncii: „Am văzut această schimbare în alte industrii de-a lungul carierei mele în zona de capital uman: profesioniști veritabili care trec la cariere de tip portofoliu și companii care au nevoie de acces flexibil la talent verificat. Ospitalitatea este următoarea. Majoritatea platformelor se opresc la matching; FlairMakers a mers mai departe și a construit infrastructura completă, de la training și conformitate până la plăți și controlul calității. De aceea i-am susținut din prima zi.”
Un apel către HoReCa din România: viitorul este deja aici
RePatriot îi invită pe managerii din industria ospitalității să testeze noul model. Managerilor din HoReCa le spunem: dacă aveți nevoie de oameni buni, verificați FlairMakers. Platforma vă oferă acces la profesioniști din operațiuni, management și zona executivă, fără să fiți limitați de modelul tradițional de recrutare.
Iar dacă lucrați în HoReCa, înscrieți-vă pe FlairMakers. Piața muncii se schimbă, iar viitorul aparține tot mai mult profesioniștilor care își pot transforma competențele în proiecte, oportunități și mai multe surse de venit.
flairmakers.com – platforma pentru noua generație de profesioniști din HoReCa
FlairMakers și lecția pentru România: diaspora poate aduce capital de încredere, nu doar bani
Povestea FlairMakers se leagă direct de o altă inițiativă susținută de RePatriot: RO-SEIS, mecanismul propus pentru stimularea investițiilor private în startup-urile românești.
Raluca Epureanu este inițiatoarea RO-SEIS, propunere prezentată în premieră la prima masă rotundă RISE România, găzduită de Senatul României la 22 aprilie 2026, sub patronajul RePatriot și cu susținerea unei coaliții de 14 organizații din ecosistemul antreprenorial. Mecanismul este inspirat de schema britanică SEIS și urmărește să creeze condițiile prin care capitalul privat să fie orientat către startup-uri cu potențial de creștere.
Este aceeași filozofie care stă în spatele RePatriot: românii din diaspora nu sunt doar o comunitate care trimite bani acasă. Sunt antreprenori, investitori, profesioniști, cercetători, manageri și creatori de rețele internaționale. În ultimii ani, RePatriot a urmărit tocmai această transformare: de la relația emoțională cu diaspora la o relație bazată pe încredere, dialog, oportunități și dezvoltare.
„FlairMakers ne arată foarte concret ce înseamnă o Românie conectată la diaspora. Raluca nu a adus doar o idee în România. A adus experiență acumulată în 30 de țări, standarde învățate într-o companie globală, educație de la Oxford, o echipă internațională, tehnologie și acces la capital. Asta este forța adevărată a diasporei. Noi nu construim doar evenimente ci construim încredere. Iar încrederea poate deveni capital, capitalul poate deveni investiție, investiția poate deveni companie, iar compania poate crea locuri de muncă și prosperitate.”, spune Marius Bostan, antreprenor și investitor în serie.
Despre RePatriot
RePatriot este o inițiativă a Romanian Business Leaders care urmărește reconectarea românilor din diaspora cu România prin antreprenoriat, investiții, transfer de know-how și proiecte de dezvoltare. Printre proiectele RePatriot se numără Top 100 Români de Pretutindeni, inițiativa anuală de recunoaștere a performanțelor românilor din diaspora, precum și proiecte dedicate investițiilor și transferului de competență, inclusiv RISE România și propunerea RO-SEIS. RePatriot nu construiește doar legături între România și diaspora, construiește punți prin care talentul, capitalul și experiența românilor din lume pot deveni forțe de dezvoltare pentru România.
Despre FlairMakers
Platforma FlairMakers: www.flairmakers.com este o platformă de tip talent-as-a-service pentru industria ospitalității, care conectează companiile cu profesioniști freelance verificați și gestionează infrastructura necesară colaborării: training, conformitate, contracte, plăți și controlul calității. Platforma acoperă trei niveluri de expertiză – operațiuni, management și executive & advisory – și operează în Marea Britanie și România.
Contacte media:
RePatriot – Andra Maxim, manager comunicare – andra@vossreview.com | telefon +40 726 550 801
Raluca Epureanu, co-fondator și CEO FlairMakers – raluca@flairmakers.com | +44 777 400 7434
Recenta decizie a agenției de rating Fitch de a menține calificativul României – într-un moment de puternică presiune macroeconomică – aduce în prim-plan mecanismele subtile din spatele echilibrului politic și financiar al țării. O analiză atentă a contextului arată că, dincolo de bilanțul dificil al executivului, factorul determinant pentru încrederea piețelor internaționale a fost garanția instituțională și credibilitatea personală oferite de la Palatul Cotroceni.
Un sprijin politic dus până în ultimul moment
Comportamentul public al președintelui Nicușor Dan după prezentarea evaluării Fitch ilustrează o strategie de protejare a stabilității naționale. Deși raportul agenției putea fi interpretat și speculat politic ca un eșec al executivului, președintele a ales o abordare temperată, evitând să adauge tensiune peste o situație deja fragilă.
Acest gest confirmă o realitate politică importantă: susținerea acordată Guvernului Bolojan și partidelor din coaliție a fost fermă și necondiționată până în ceasul al 13-lea, inclusiv după încheierea mandatului. Prin refuzul de a escalada verbal situația, președintele a oferit o dovadă clară de toleranță și sprijin față de stabilitatea guvernamentală, prioritizând interesul general în detrimentul reglărilor de conturi politice.
Miza din spatele cifrelor și dinamica negocierilor cu Fitch
Contextul financiar pe care s-a sprijinit decizia agenției este unul extrem de complex. Evaluarea inițială a experților Fitch arăta spre o retrogradare iminentă a ratingului suveran, decizie justificată de tabloul economic dificil: presiunile inflaționiste care au afectat puterea de cumpărare, deciziile de înghețare a salariilor și pensiilor și riscul persistent de a fi încadrați la categoria de risc major (junk).
În ciuda acestor vulnerabilități și a presiunii uriașe pe finanțele publice, autoritățile române au reușit să evite scenariul negativ. Întrebarea esențială este cum a fost posibil acest lucru, în condițiile în care datele economice brute erau deja cunoscute de piețe.
Răspunsul nu a stat în prezentarea unor indicatori noi, ci în garanțiile de conduită fiscală. În timp ce autoritatea altor actori politici s-a erodat considerabil pe parcursul mandatului, Nicușor Dan a rămas interlocutorul strategic în care partenerii externi au avut încredere totală.
Presedinția ca garant al disciplinei bugetare
Miezul deciziei agenției Fitch se regăsește în angajamentul ferm comunicat de președinte: indiferent de fluctuațiile politice, de negocierile dintre PSD, PNL și celelalte partide sau de componența viitorului guvern, linia de sobrietate bugetară va fi menținută sub stricta sa supraveghere.
Garanția oferită piețelor financiare s-a bazat pe câteva puncte cheie:
- Continuitatea reformelor: Asigurarea că disciplina fiscală nu va depinde de configurația politică de la Palatul Victoria.
- Rigurozitatea legii bugetului: Angajamentul că viitorul buget va fi construit pe baze solide și reale, eliminând riscul derapajelor financiare din anii precedenți.
- Autoritatea instituțională: Poziționarea președintelui ca ancoră de stabilitate capabilă să impună limite clare în gestionarea banului public.
Un răgaz crucial pentru economia națională
Obținerea acestei reevaluări oferă României o gură de aer absolut necesară pentru recalibrarea politicilor economice. În timp ce bilanțul guvernamental a lăsat în urmă vulnerabilități vizibile, intervenția și credibilitatea președintelui Nicușor Dan au fost elementele care au înclinat balanța, împiedicând retrogradarea financiară și menținând țara pe o trasă de stabilitate.
