Probabil că nu sunt bani, „nu este spaţiu bugetar” pentru aşa ceva. Sau poate că este un moment prost fiindcă riscăm să se sperie armata de funcţionari de stat care plimbă hârtii prin diverse instituţii, că nu va mai fi nevoie de ei şi vor rămâne fără joburi. În orice caz, ideea este că acolo unde aproape toţi ceilalţi au simţit nevoia să facă front comun, noi am ales să stăm deoparte şi să ignorăm subiectul.

De-a lungul istoriei, de fiecare dată când o naţiune a ajus să aibă o poziţie dominantă în faţa altora, acest lucru s-a datorat progresului tehnologic. Fie că acesta s-a numit ştiinţa navigaţiei, fie că a fost vorba despre armele de foc sau motorul cu aburi, ştiinţa a fost cea care a împins o ţară în fruntea plutonului. Aşa se explică nivelul diferit de trai din interiorul diverselor graniţe. Cei care au reuşit să ţină pasul cu noile cuceriri ale tehnicii au devenit de fiecare dată cei care vor fi dus-o mai bine. Iar ceilalţi, cu cât au adoptat mai târziu noile trenduri, cu atât mai mult i-a costat în termeni de prosperitate. Există la ora actuală câteva noi direcţii mondiale în ştiinţă care preocupă toată lumea cercetării: computerele cuantice, energia regenerabilă, inteligenţa artificială. Niciunul dintre acestea nu este poate mai importantă şi mai controversată decât cea din urmă. Minţi luminate, precum cea a regretatului Stephen Hawking sau a celebrului patron al Tesla, Elon Musk, au avertizat că dezvoltarea Inteligenţei Artificiale (IA) ar putea duce chiar la extincţia rasei umane. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre o nouă tehnologie care va crea sau nu avantaje celor care o deţin, ci chiar o chestiune de viaţă şi de moarte. Muţi se vor întreba, probabil, de ce nu renunţăm pur şi simplu la IA dacă ea este chiar atât de periculoasă. Ei bine, aşa ceva este deja de domeniul imposibilului. Prea mulţi bani au fost investiţi în această direcţe şi prea multe rezultate pozitive s-au făcut simţite pentru a se mai putea ajunge la un consens general în direcţia opririi investiţiilor în IA. Mirajul unei lumi în care oamenii nu vor mai fi nevoiţi să muncească, în timp ce toate activităţile care azi pot fi catalogate drept muncă vor fi făcute doar de roboţi, este prea seducătoare pentru a fi abandonată. Mai ales că toate acestea se vor întâmpla cu un minim consum de energie, provenit aproape exclusiv din resurse regenerabile. Un asemenea scenariu nu este nicidecum de domeniul fantasticului. Ba mai mult, savanţii sunt în stare să bage mâna în foc că oamenii care vor trăi în această lume sunt deja nascuţi de ceva timp.

Ce fac guvernanţii noştri, sub bagheta lui Liviu Dragnea, în timp ce lumea trăieşte acestă poveste demnă de literatura SF? Îşi exprimă preocuparea şi îngrijorarea faţă de redefinirea familiei în Constituţia ţării. Este drept, au mai existat timpuri în care unii trimiteau oameni pe Lună în timp ce alţii mureau de inaniţie. Mă întreb, însă, noi, românii, în care parte a Universului ne dorim să trăim. Nu de alta, dar progresul tehnologic are prostul obicei să pătrundă în vieţile noastre indiferent dacă ne dorim sau nu. Iar atunci când acest lucru se va întâmpla, va conta extrem de mult la care capăt al situaţiei ne aflăm.