Editorial/Reformarea SRI a continuat şovăitor şi fals

0
58

În calitate de membru CSM a semnat, alături de Alina Ghica, celebrul protocol SRI-CSM, prin care punea la picioarele SRI-ului întreaga clasă a magistraturii române. Deși sustine ca nu au dat nimic din casă SRI-ului, în realitate au cooperare perfect, întrucât niciuna din cele două instituții nu au arătat care era scopul pentru care au încheiat acel protocol.
Acum, după ce Tudorel Toader, un alt partener la SRI (cand era judecător CCR a făcut opinie separată pe respingerea legilor Big Brother inițiate de SRI!!!! de către curte), a ajutat-o să nu moară prin extragerea ei din parchetul la care trebuia sa activeze, avem „ghinionul” ca ea să fie propusă în echipa de conducere a Diicot tocmai pentru ca duoamna Smicht cooperează cel mai bine cu sursa de informații a parchetului – SRI. Spun asta întrucât Diicot-ul este parchetul specializat în anchetarea problemelor de securitate națională, domeniu in care SRI este creierul dosarelor penale.
Ca sa închei, scotociti si o sa vedeti ce declara Oana după ce a fost deconspirată ca semnatară a protocolului amintiti – SRI-CSM, precizeaza Mr ® SRI , Florea Daniel cu privire la o postare a jurnalistei Sorina Ruxandra Matei.

Iata postarea de pe facebook a jurnalistului:

“De ce Oana Hăineală, adjuncta DIICOT, trebuie să demisioneze. La şefia DIICOT, a setat un precedent periculos pentru România, atentând la dreptul fundamental la informare în cazul ilegalei clasificări a unor informaţii clasificate: DIICOT a închis dosarul pe SURSĂ, a pus sub măsură preventivă PUBLISHERUL şi se face că nu vede infracţiunile comise de SRI şi Parchet prin ilegala clasificare a unor ilegalităţi constatate de CCR

Un principiu statuat ca piatră de hotar şi fără drept de apel încă de acum 48 de ani de către Curtea Supremă de Justiţie din SUA arată că niciun Guvern, nicio autoritate statală, sub niciun pretext, nu poate opri PUBLICAREA de informaţii clasificate sau secrete, pentru că oprirea publicării sau cenzura impusă de guvern încalcă dreptul constituţional şi fundamental al libertăţii presei şi cuvântului, garantate de Primul Amendament din Constituţia SUA.

Pe scurt, presa sau publisherul- nu se subordonează niciodată nevoii Guvernului sau statului de a se menţine secretul informaţiilor, ci presa sau publisherul se subordonează întotdeauna nevoii publicului de a fi informat. Presa şi publisherul au rolul esenţial într-o democraţie de a servi pe cei guvernaţi, nicidecum pe guvernanţi. Puterea Guvernului de a cenzura presa sau un publisher a fost abolită astfel încât presa să rămână definitiv liberă de cenzură şi să fie protejată astfel încât să poată dezvălui secretele guvernelor şi să informeze oamenii. Numai o presă liberă şi neîngrădită poate expune în mod eficient înşelăciunile sau ilegalităţile unui Guvern.

Pe 30 iunie 1971, cu o majoritate de 6 la 3, Curtea Supremă de Justiţie din SUA a decis definitiv dreptul publicaţiilor NYTimes şi Washington Post de a publica informaţii guvernamentale clasificate ale Pentagonului despre Războiul din Vietnam, în opoziţie cu interzicerea de către Procurorul General al SUA şi preşedintele SUA care au luat decizii de a opri/cenzura de la publicare informaţii clasificate de către stat.

În 2014, un jurnalist de la publicaţia The Intercept a publicat 17 documente clasificate ale NSA cu privire la operaţiile de antiterorism împotriva Al Qaeda, industrializarea folosirii dronelor de către guvern şi multe alte informaţii clasificate despre operaţiuni clasificate. Nimeni de la The Intercept- deci publisherul- nu a fost acuzat de nimic, însă- un contractor ce lucrase în US Air Force pentru NSA în Afganistan (sursa) a fost arestat şi riscă o pedeapsă de 10 ani de închisoare.

Legislaţia europeană ca şi cea americană protejează dreptul inviolabil al publisherului atunci când vine vorba de informaţii clasificate, subordonându-l exclusiv dreptului fundamental la informare publică şi niciodată dreptului guvernului de a ascunde şi proteja informaţii secrete. Cu atât mai mult atunci când e ilegală clasificarea acestor informaţii secrete.

În România anului 2019, o adjunctă a DIICOT face exact pe invers. Din raţiuni personale, care nu au legătură cu actul de Justiţie, după ce a închis dosarul pe sursa care a scos/extras dintr-o instituţie de parchet protocolul clasificat la nivel secret de stat din 2016, DIICOT- sub comanda de facto a Oanei Hăineală- deschide dosar penal, punând chiar sub măsură preventivă, PUBLISHERUL care a publicat pe Facebook- publisherul high tech al mapamondului- documentul, doar pentru că PUBLISHERUL este un politician. Putea să fie şi Fane de la Sculărie şi Vasile de la Gazeta Oanei din Bacău. E fix acelaşi lucru. Cel care publică, distribuie informaţia e PUBLISHER- nu sursă.

Oana Hăineală mai face o greşeală. Zice în actul de acuzare că PUBLISHERUL pică sub incidenţa art 407 alin 3 Cod Penal. Fals. PUBLISHERUL, care e Vâlcov, un politician, putea să fie de la orice partid, orice ONG, orice organizaţie, orice meserie, nu a publicat informaţii clasificate de care a luat la cunoştinţă el potrivit atribuţiilor sale de serviciu, consilier al premierului, şi nici în afara lor, că NU era Vâlcov şef de parchet sau şef SRI şi nici nu a publicat un document clasificat care s-a trimis şi de care a luat cunoştinţă biroul consilierului premierului. Deci incidenţa pe articolul 407 CP NU EXISTĂ. Vâlcov sau Fane de la Sculărie a PUBLICAT documentul pentru că i l-a dat cineva, o sursă. Pentru că Vâlcov în acest context foarte clar a avut rolul de PUBLISHER. E foarte simplu.

În plus, Oana Hăineală persistă în greşeală. Eludează legile făcându-se că nu vede că documentul publicat de Vâlcov era clasificat ILEGAL.

Potrivit legii, 182/2002, art 24 alin 5, “ESTE INTERZISĂ PRIN LEGE CLASIFICAREA CA SECRETE DE STAT A INFORMAŢIILOR, DATELOR SAU DOCUMENTELOR ÎN SCOPUL ASCUNDERII ÎNCĂLCĂRILOR LEGII, ERORILOR ADMINISTRATIVE, LIMITĂRII ACCESULUI LA INFORMAŢIILE DE INTERES PUBLIC, RESTRÂNGERII ILEGALE A EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI ALE VREUNEI PERSOANE SAU LEZĂRII ALTOR INTERESE LEGITIME”.

La fel, ESTE INTERZISĂ tot prin lege (art 33 din legea 182/2002) şi clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea Justiţiei.

De asemenea, potrivit Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, Articolul 13: „Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică NU POT FI INCLUSE în categoria informațiilor clasificate și CONSTITUIE INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC”.

Curtea Constituţională a României a decis definitiv şi obligatoriu şi pentru DIICOT, în decizia 26/2019 din Martie 2019 că Protocolul din 2016- cel publicat de Vâlcov pe publisherul Facebook- încalcă legea la articolele 6 alin 1, 7 alin 1 şi 9 pentru că dă puteri ilegale de cercetare penală SRI, încălcând chiar deciziile CCR din 2016.

Aşadar, având ilegalităţi constatate chiar de unica instanţă constituţională, chiar clasificarea de către SRI şi Parchet este ilegală potrivit legii 182 şi 544, deci cei care trebuie să răspundă pentru ilegalitate sunt cei de la SRI şi Parchet- clasificatorii ilegalităţlor- nicidecum publisherul Fane de la Sculărie.

Culmea este că DIICOT ştie că există legea 182 si legea 544 şi ştie foarte bine că incidenţa pe ilegalitate e aici a SRI şi a Parchetului- drept pentru care îi protejează şi se face că nu vede ce scrie în lege şi ce a constatat definitiv chiar CCR.

Precedentul extrem de periculos juridic pe care îl setează chiar Oana Hăineală de la DIICOT în acest caz pe informaţii clasificate este un adevărat cocktail Molotov pentru presa din România şi dreptul fundamental şi garantat al omului de liberă informare. Închide dosarul pe sursă (pe care ar fi trebui să o investigheze pentru că acolo e infracţiunea), ia măsură preventivă pe publisher ( care are toate drepturile protejate în acest caz, în orice democraţie de pe glob), şi protejează cu intenţie chiar pe cei care au clasificat ilegal ilegalităţi constatate de unica instanţă constituţională a României (clasificarea ilegală fiind în sine o ilegalitate), fâcându-se că nu vede ce scrie chiar în legea 182 privind protecţia informaţiilor clasificate, nu vede ce scrie nici în legea 544 şi nici în decizia 26/2019 a CCR care stabilit că protocolul din 2016 conţine articole ilegale.

Oana Hăineală, exact: trebuie să demisionezi!” (Corina U.).

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here