Stiri economice
Ar trebui să fim atenți la acest semnal – Capital
Ce a cauzat prăbușirea prețului la Bitcoin?
Potrivit celor spuse de Cristian Păun, Bitcoin a înregistrat o scădere constantă din ziua de 8 noiembrie 2021 și până în momentul de față.
„BTC a atins valori de peste 65.000 USD în 2021 (65.467 USD/BTC în 8 noiembrie 2021). De atunci, vedem o scădere constantă, astăzi fiind 42.082 USD/BTC. O scădere de 35,72% în câteva luni. ETH a atins o valoare record tot în 2021, fix în aceași zi cu BTC (4.626 USD/ETH în 8 noiembrie 2021). De atunci, la fel, o scădere constantă, astăzi fiind cotat la 3.112,8 USD/ETH. O scădere de 32,7%.
Creșterea prețului de la energie din ultima perioadă (inclusiv perspectiva unei energii mai verde și mai scumpă) ar trebui să facă mineritul mai scump și mai greu accesibil. Prețul ar trebui să crească, nu să scadă. Cu toate acestea, el scade accentuat de ceva vreme și nu dă semne de redresare.
Care ar fi explicațiile (economice) posibile pentru această prăbușire însemnată, care poate constitui un semnal important, având în vedere că durează de ceva vreme și că nu seamănă cu prăbușirile pe care le-am mai văzut?
În primul rând, se dovedește clar că între valoarea acestor active și expansiunea monetară există o legătură directă. De fiecare dată când s-a apăsat pe butoanele eliberării de lichiditate, prețul a explodat mai mult ca la acțiuni sau obligațiuni. E normal ca orice frână în alimentarea cu bani fiat să prăbușească prețul acestor active”, a scris Cristian Păun pe Facebook.
Aceste active sunt greu de evaluat
De asemenea, profesorul universitar a subliniat faptul că aceste active sunt greu de evaluat, comparativ cu activele financiare clasice.
„În al doilea rând, aceste active sunt greu de evaluat (chiar imposibil) prin comparație cu activele financiare clasice. La acțiuni sau obligațiuni, inclusiv valute, mai poți valida prețul pe care îl plătești cu performanțele din spatele acestor active. Îți dai seama mai ușor când sunt supraevaluate. Chiar și acolo există o dependență față de expansiunea monetară (rata de actualizare depinde de dobândă care e influențată masiv de politica monetară), dar numărătorul din formula prețului e legat de compania care listează aceste active (fluxurile generate de activul financiar gen dividende sau cupoane). Dificultatea în a valida prețul le face să fie foarte riscante și investitorii să orbecăie destul de mult când le achiziționează pentru investiție, nu pentru a face plăți. E normal ca reacția lor să fie promptă și să încerce să scape de ele ”în haită sau turmă” la cel mai mic semn că vin vremuri tulburi.
În alt treilea rând, prăbușirea prețului poate veni și pe fondul unei neîncrederi în ceea ce urmează. Investitorii, limitați în a spune ceva despre acest preț, se retrag în primul rând din acest tip de active care devin un barometru excelent în încrederea în economie și în mersul lucrurilor în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ar trebui să fim atenți la acest semnal, fiind un bun avertizor cu privire la posibile crize. Criptomonedele au eșuat în a fi bani și în a înlocui banii clasici (așa fiat cum sunt ei). Și ele sunt tot monede fiat, la rigoare, când îndeplinesc funcția de bani. Faptul că înlocuiesc cu greu banii fiat poate fi o dovadă clară în acest sens. Nefiind bani în adevăratul sens al cuvântului, este costisitor să rămâi cu activele acestea, mai ales într-o situație de criză.
Și atunci, anticipând criza, cei ce dețin aceste active preferă lichiditatea clasică, cvasi-recunoscută în piață și convertesc masiv aceste active în numerar sau se mută spre alte active mai sigure.
Nu în ultimul rând, vorbim de o inflație de criptomonede. Zi de zi apar altele noi. E normal să apară. Fiind bani fiat, primul care îi introduce pe piață deține putere de cumpărare creată din nimic. Această taxă privată de senioraj e tentantă și generatoare de noi și noi criptoscheme introduse în sistem. Oferta mare prăbușește constant prețul la criptomonedele existente. Pe fondul aceste inflații de oferte, prăbușirea este mai mare mai ales când piața anticipează o criză la orizont.
Dacă piața criptomonedelor nu își va reveni în următoarele săptămâni, e clar că trebuie să ne pregătim de o nouă criză. Criza este o corecție la deciziile proaste din trecut. Ea penalizează, prin prăbușirea prețurilor, pe cei care au decis eronat, influențați de stimulentele nocive din jurul lor (banii ieftini, de exemplu) dar și de un optimism morbid indus în valuri prin canale de comunicare tot mai eficiente. E bine să fim prevăzători! Semne bune anul n-are!”, a conchis.
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
