Stiri economice
Din 2022, România va putea înmagazina gaze și pentru țările vecine
Peste 720 de milioane de lei va investi Depogaz, în următorii patru ani, în modernizarea şi extinderea capacităţilor de depozitare a gazelor naturale. Pentru 2018 sunt alocate investiţii de circa 50 milioane de lei. Sursele de finanţare sunt proprii, dar şi fonduri europene. Planurile de dezvoltare merg în paralel cu construcţia BRUA, proiect în care Transgaz a obţinut o finanţare de 180 de milioane de euro, circa 40% din valoarea totală a proiectului.
Capital: Pe cine deserveşte Depogaz?
Bogdan Stănescu: Compania, proaspăt înfiinţată sub umbrela Romgaz, oferă servicii de înmagazinare pentru toţi paticipanţii pieţei de gaze din România, nu numai pentru Romgaz. Investim în extinderea acestui serviciu şi am inclus în planul de investiţii 2018-2022 al instituţiei posibilitatea de a oferi servicii de înmagazinare şi pentru piaţa externă.
Capital: Care este capacitatea Depogaz de depozitare? Ar putea România, cu capacităţile disponibile astăzi, să devină un Hub regional?
B.S.: Există multe avantaje pe care ţara noastră le are şi de care trebuie să profităm. Piaţa gazelor naturale din România este o piaţă relativ matură şi una dintre cele mai dezvoltate la nivelul european în ceea ce priveşte consumul anual, rezervele disponibile şi infrastructura de transport, distribuţie şi înmagazinare subterană a gazelor naturale. Totodată, România se numără printre puţinele state europene cu un grad redus al dependenţei de sursele externe de gaze naturale, cea mai mare parte a consumului de gaze naturale fiind acoperită din producţia internă.
Capacitatea actuală de depozitare a Depogaz este de 2,800 miliarde mc. De altfel, avem o strategie de creştere a capacităţilor de depozitare, începând din acest an şi până în 2022, prin care capacitatea de înmagazinare să crească cu un miliard de metri cubi de gaze, astfel încât România să devină HUB regional. Mărirea de capacitate urmează a fi făcută ţinând cont de gazele din Marea Neagră (depozite pretabile Gherceşti + 500 milioane mc, Sărmăşel + 600 milioane mc).
Capital: Aţi vorbit despre planuri de extindere şi despre investiţii? Despre ce bani este vorba ?
B.S.: Noile reglementări cer ţărilor UE să conlucreze în sensul identificării potenţialelor pericole în aprovizionarea cu gaze naturale şi să agreeze acţiunile comune care pot preveni sau elimina consecinţele întreruperii alimentării cu gaze. Scopul, în final este să reducem dependenţa de sursele externe, respectiv faţă de Rusia. Capacitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale este asigurată în România prin intermediul a şapte depozite cu o capacitate activă totală de 33,93 TWh pe ciclu de înmagazinare.
Șase din ele aparţin Depogaz, care deţine 90% din capacitatea totală de înmagazinare, şi Depomureş, care operează depozitul de înmagazinare subterană a gazelor naturale Târgu Mureş. Avem astfel cinci priorităţi majore: modernizarea depozitelor de înmagazinare în scopul creşterii capacităţii de livrare zilnică a gazelor; creşterea capacităţii, creşterea flexibilităţii, creşterea gradului de siguranţă la exploatare şi operare a sondelor în depozite, şi nu în ultimul rând, transformarea unui depozit de înmagazinare într-unul de operare multiciclu. În total, investim 723 milioane de lei, până în 2022. În 2018, investim 50 milioane de lei. Sursele de finanţare sunt cele proprii, parţial, dar şi prin atragerea de fonduri europene.
Capital: Vin tot mai multe declaraţii din partea unor oficiali din Ungaria cu privire la capacitatea României de stocare. Ce lămuriri sunt necesare?
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
